29 noiembrie 2018

Steril. Nimic viu, nimic alert… reactionez la toate cu cumpatare si indiferenta, mi-e totuna totul… De ce nu ma mai intereseaza nimic? Apanajul ignorantului… Sunt la master la Studii literare si citesc Mircea Florian, Indrumare in filosofie – fara sa cred in filosofie, fara sa cred in potentialul ei – ce fac ei, in fond, filosofii? Presupun si ei, isi dau cu parerea, apoi jongleaza orgoliosi cu cuvintele… nu de lucrul in sine am eu nevoie, ci de aer proaspat, de munti – vreau sa ma uit asa, ca prostul, in larg… contemplatie s-o numesc. Ma gandesc c-o sa fiu in pamant in curand – si n-am facut nimic. Am tot pierdut timpul, am tot asteptat, am tot negat… Acum sunt intr-un soi de redresare a sinelui, dar spre ce? Vorbesc de desavarsirea sinelui…sa vad care e versiunea mea cea mai buna – dar ce inseamna asta? Ce trebuie sa fac? Ma gandesc sa incep… deja mi-e rusine sa continui (de cand imi spun ca fac asta?) Hai, totusi, sa repet, poate… da, ma gandesc sa incep sa imi mentin un program, sa citesc sistematic… si fara sa mai pierd timpul. Ma trezesc la 07:00, o sa incep sa beau cafea, altfel nu cred c-o sa pot sta treaz – sunt extrem de lenes, ce inseamna sa nu ai un destin! Sunt pleava… Da, la 07:00 ma trezesc, apoi beau o cafea, mananc fulgi de ovaz cu lapte de soia si zmeura, si ma apuc sa citesc pana pe la 12, apoi mananc putin, apoi iar citesc pana seara, cand ascult putin Mozart sau Bach (as vrea sa-i ascult in intregime pana mor), si inainte de a adormi, sa-mi notez gandurile mele de gospodar marunt. S-a facut 1 fix. Ma gandesc ce frumos ar fi peste 1 milion de ani cinveva sa descopere blogul asta, in timp ce se plictisea teleportandu-se. Oare se va induiosa de mine? Oare unde voi fi atunci? Ce se va alege de mine? M-am realizat macar? Cum sa ma realizez cand nu cred in nici o forma de realizare? Nu vreau sa am copii… inteleg ca nu esti om intreg pana nu treci prin procesul acesta, stiu ca a da nastere unui alt om e cumva apogeul creatiei umane, si totusi, sunt prea egoist… va trebui sa ma sacrific mult prea mult, mi-e greu, am mult de citit si de scris – dar am, oare? Nu mai bine as face un copil pe care l-as educa din timp, pe care nu l-as lasa sa piarda timpul, sa se rateze? Dar si sa faci copil traind prin el…daca faci un copil, lasa-l liber, nu-ti insera tu dorintele in el, nu trai prin el ratarile tale… Nu, nu voi face un copil. Atunci, realizarea va trebui sa vina printr-o carte. Neaparat, vreau sa scriu ceva de care sa fiu multumit. Dar cine a spus ca eu sunt scriitor? Mereu am trait cu impresia asta. N-am scris nimic pana la 26 de ani, si totusi, merg pe strada zi de zi cu gandul ca voi scrie ceva exceptional! Ma gandesc la Tolstoi, care se intreba la 26 de ani: “poate c-am trait eronat cu impresia asta desprem ine c-as fi un om exceptional” – el s-a inselat, nu acelasi scenariu va fi si la mine, din pacate. Am nevoie de un an in care sa traiesc disciplinat, sa ma pun la punct cu multe lecturi, si abia apoi pot vorbi de un “viitor”, pana atunci tot ce pot scoate sunt mediocritati. Dar ce-mi pasa? Voi scrie aici toate tampeniile. Trebuie sa ma fortez, sa ma obisnuiesc sa scriu zilnic. Orice nimic il voi nota. O sa-mi imaginez ca a scrie e felul meu prin care-mi diluez haosul, altfel, iata unde m-a adus linistea, ani de zile pe care-i traiesc ca o fantoma… “Un scriitor care nu scrie e un monstru care curteaza nebunia” – evit sa scriu. Tot ce-mi vine-n cap – e apoi contrazis de mine, batjocorit, si astfel nu mai scriu nimic. Sunt de departe cel mai mare dusman al meu. Sau poate sunt doar lenes – naiba stie… In acelasi timp, mi-e teama sa nu mor inainte de scrie – ce tampenie! Ma consider realmente special…ce copilarie, am 26 de ani, nu am facut nimic in viata si am sentimentul unui om cu destin…acum orgoliul ma indeamna sa spun ca poate eu de-asta am fost facut, sa nu fac nimic, cred chiar ca arta mea consta in a nu imi degrada trairile in cuvinte, eu sunt dincolo de cuvant etc etc. Da, asta trebuie sa fac, sa fiu disciplinat. Am suficienta imagiantie incat sa las omenirii (ce prostie…cine ma va citi? unu doi rataciti…) ceva frumos. Nu frumos, ci ceva care sa ii bucure. Cum am facut atatia oameni sa zambeasca, sa rada, as vrea sal e las ceva si in scris – o stare, da, vreau sa le ofer asa…o imbratisare, de ce nu, sa ma citeasca si sa se simta mai putin singuri. Dar cat de sensibil sunt la ridicol! Deja imi vine sa ma ironizez pentru ce-am zis, imi vine sa-mi bat joc de toate cuvintele astea, sa ii insult si pe acei oameni si sa rad in fata acelor “imbratisari”. La ce te poti astepta de la un om care spunea despre “Pe culmile disperarii”  ca e cartea in ale carei randuri simte cum ii circula sangele? Acum aproape ca nu o mai pot citi. Ce delir, ce stil pompos, cata emfaza! Un urlet lipsit de melodie — mint, cred ca e grozava cartea, cel mai probabil sunt eu stins, am sufletul impacat, sunt linistit, “stoic”, normal ca sunt distant fata de ea. In schimb, ma simt inca apropiat de “Insemnari din subterana” – citisem in cartea d-lui Virgil Tanase (ce-mi place acest d-lui!), Dostoievski, ca scriitorul rus ar fi spus despre personajul insemnarilor din subterana ca “stie ca este nenorocit si ca toti suntem nenorociti si ca nu avem cum sa remediem asta… Care erau sansele sa nu ma regasesc total in acea carte? Sunt omul care e “bun” la suprafata, darnic, marinimos, dar care stie ca in strafundul sufletului sau e un nenorocit, un meschin. Incapacitatea asta de a nu mai fi murdar… acum ma gandesc daca nu cumva sunt sfant – prea ma acuz atat! Acum imi vine sa ma ironizez ca m-am gandit la asta – iar acum m-am plictisit de-a dreptul… Nu-mi apartin, asta e…nu mai sunt eu, sunt in reluare… traiesc greoi. Trebuie sa m-apuc sa scriu, nu mai pot astepta, stagnez si-mi putrezeste sufletul. Literele sunt tot ce am. De altfel, sunt un mare scriitor, e si normal… “un mare”? Cel mai mare! De ce nu? Ma gandesc la Cervantes, Don Quixote, eu pot scrie o carte mai mare. Voi scrie ceva la persoana I. Va fi o confesiune. Numele personajului este Rafael. De ce nu-mi dau propriul nume? Nu am idee. Imi place mie numele: Rafael! Dar si Bogdan Liviu imi place. Bogdan Liviu – Opere Complete. Imi imaginez cateva volume prin anticariate – tineri de 16 ani descoperindu-ma cu entuziasm… “omul nu stia nimic despre nimic, era anti orice teorie, orice definitie, era spiritul ca atare!” – ei, copile – nu sunt nimic…ia te uita, ce s-a mai insufletit! Volumele alea pe carele tot rasfoiesti, nici nu exista, tampitule!

De maine, de maine scriu zilnic cate ceva. Trebuie sa scriu. Trebuie sa ma apuc de scris. Sunt atat de imbecil si megaloman incat astept sa am o “revelatie” – eu cred ca o carte se scrie asa, fara munca! Nu, voi sta ore intregi si voi contura personajele… fiti pregatiti, voi fi un Gogol al Romaniei – si nu spun vorbe mari! Gogol – Papini – Dostoievski – ii notez aici pentru biografii din viitor care-mi vor accesa blogul, sa le fie mai usor sa-mi urmareasca influentele. Hmm… cred ca am prima idee de povestioara! Vreau sa scriu despre gandurile unui scriitor care nu scrie – despre mine, adica, halal imaginatie! E clar ca asta ma intereseaza, confesiunea, marturisirile intime – sunt tipul conversatiilor nocturne, in soapta dar insufletite – orice definitie ma ingrozeste! Daca ma vad scriind ceva, va fi totul sub eticheta derizoriului, de pilda, ma intereseaza un individ care ajunge in pragul sinuciderii de la scartaitul pantofilor unui om din fata lui – dialogul haios dintre cei doi…poate ca nu se va intampla niciodata un astfel de dialog – dar eu de ce il am in cap? El exista… poate chiar eu sunt acel ins ridicol… ei da, ma deranjeaza scartaitul pantofilor – mergi, domnule, normal… Uneori, si cu asta inchei, chiar mie imi scartaie pantofii. Eram acum cateva zile la facultate, coboram scarile…si piciorul drept, cand calcam, imi scartaia – ma gandeam daca mai deranjeaza pe cineva… apoi, din bun simt, am asteptat sa se goleasca scara si am coborat singur… Nu va ajuta pe nimeni ce voi scrie – dar va fi acolo viata vie despre care vorbea Dostoievski…

Noapte buna si pe deseara. De azi si pana voi muri, voi scrie in fiecare zi. Trebuie sa scriu!

By |2018-11-28T23:32:28+00:00November 28th, 2018|0 Comments