2 decembrie 2018

Sunt un nenorocit. M-am sucit dintr-un loc intr-altul, de la o zi la alta. Am stat sa postez numai tampenii pe facebook, nu stiu de ce nu reusesc sa ma loghez aici pe site si sa scriu aici, m-am obisnuit cu Facebook-ul, acolo unde oamenii dau scroll la gramada si mesajele se risipesc. Trebuie sa scriu aici, numai aici. Pe facebook doar sa dau share la ce scriu aici. O sa copiez aici si ineptiile pe care le-am postat acolo ieri. Singurul lucru bun e ca cineva mi-a devenit patron cu 2$ pe luna (9 lei, din care doar 5-6 ajung la mine dupa ce imi opresc taxele cei de pe Patreon). Altfel, sunt in continuare motivat – ma indispune faptul ca am facultatea pe cap si nu pot citi cartile pe care as vrea sa le citesc. In acelasi timp, as vrea sa incep sa citesc si critica literara… Daca vreau sa fiu un “literat” trebuie, la dracu, sa stiu ce e aia literatura! Am o carte “Despre literatura si arta” a lui Dostoievski – Dostoievski!!! Ma dau mare dostoievskian, si n-am citit-o – ce rusine! Am Rene Welek – Conceptele criticii, pe care trebuie s-o returnez pe 3 decembrie la biblioteca, si eu stau sa citesc Indrumare in filosofie a lui Mircea Florian. Sunt un tampit. Acum e 01:30 – o sa citesc pana la 03-04 dimineata si apoi o sa pun ceasul la 8 dimineata. Sper sa ma scol fara sa ma mai fastacesc in pat, mananc, fac curat, apoi ma apuc sa citesc – spre seara as vrea sa mazgalesc ceva – oare sa ma apuc sa schitez ceva dintr-o povestioara? Dracu sa ma ia, de ani de zile n-am mai scris nimic! Si totusi, sentiment puternic de a fi scriitor. Oare mi-e rusine sa admit ca sunt doar somer? Dar toata viata mea se invarte in jurul scriitorului – am primit complimente de la oameni (ce argument!). Nu, pana nu o sa scriu ceva, trebuie sa incetez sa ma consider scriitor. Sunt un nimic care ar vrea sa scrie, candva. Am de munca mult. Ma vedeam, chipurile, un talent asa, un geniu, “eu scriu din talent” – asta spuneam de fiecare data cand nu intelegeam cum pot scrie corect fara sa cunosc gramatica.

Oare asa o sa fie tot jurnalul meu? Observatii de spalatoreasa. Ce idee si asta, sa am un jurnal “cu stil”! Nu, vreau sa redau intocmai viata de zi cu zi, sa vorbesc fix despre problemele pe care le am. O sa fiu absolut sincer (mint, o sa fiu cat de sincer pot, nu stiu daca pot fi a b s o l u t sincer, poate cineva asta? ne mintim si pe noi insine…)

Ce e ciudat e ca scriind aceste nimicuri, simt ca fac ceva. Acum voi inchide calculatorul cu gandul ca “am scris” – un proces verbal e mai profund decat ce-am mazgalit aici.

Maine seara (ma inteapa inima in clipa asta si ma gandesc ce jenant ar fi sa mor asa…fara sa fi facut nimic) asa vrea sa ma apuc sa incropesc ceva randuri dintr-o povestioara. Am personajul. Dar ce are el de spus? Ce vrea? De ce scrie? Uite intrebare…”De ce scriu? De ce vreau sa scriu?” Pana la urma va fi un monolog – eu sunt un scriitor al sentimentului, probabil o sa scriu teatru. Plec din poezie in roman, din roman in teatru din teatru in povestioare – le fac pe toate, nefacand nimic. Harul mediocrului…

 

Ți-a plăcut? Mă poți susține aici ↓
By |2018-12-02T01:57:58+00:00December 2nd, 2018|0 Comments

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.