Vidul de la telefon

Cel mai clar simți vidul în momentele de liniște de la telefon. E suficient ca și tu și celălalt să tăceți trei secunde, pentru a observa ridicolul, nesfârșita inutilitate a acelei convorbiri, a relației voastre și a vieții în general. Supraviețuim prin gălăgie, prin activități, prin mișcare. Îndată ce ne oprim, căpătăm o luciditate pe care n-o putem îndura, care ne condamnă la prăbușire. De-aici și acea întrebare disperată: “mă auzi???” Puțin îți pasă dacă ești ori nu auzit – vrei doar să supraviețuiești. Milogești o literă, vrei să te înjure, să urle, orice – numai să spună ceva, numai să continuați. Și, uneori, deși știi asta, nu-i răspunzi celuilalt. Ești și tu la fel de îngrozit, dar preferi să te sabotezi decât să-l salvezi pe el, astfel că rămâi alături de el în acel neant absolut – o tainică voluptate a conștiinței suferinței sale te face să-l ignori încă o secundă, vrei să-i mai smulgi încă o clipă de chin, să-l mai lași un moment în tremur, agonie, întuneric și confuzie – iată omul.

Ți-a plăcut? Mă poți susține aici ↓
By |2019-03-02T00:37:20+00:00March 2nd, 2019|0 Comments

Leave A Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.