Aici voi nota zilnic cuvintele necunoscute pe care le voi descoperi in cartile pe care le voi citi. Scriindu-le, poate le tin si eu minte mai bine, si aratandu-vi-le, poate le descoperiti si voi, in caz ca nu le stiati deja si va plictisesc, ceea ce-mi doresc. As vrea sa va plictisesc pe toti!

21 iunie 2018 (jurnal de vocabular)

Pentru azi am următoarele douăzeci (20!) de cuvinte, culese tot din cartea d-lui Isaiah Berlin, “puterea ideilor”. Pe unele trebuia să le știu de la 11 ani… Câte dintre ele știai? 😀

deificare – zeificare (mare tâmpit sunt! deus – zeu, ce putea fi? dar m-am tot fâstâcit, nu eram sigur, așa că l-am notat să-l caut)

pozitivism – Concepție care recunoaște științei monopolul cunoașterii despre Univers; nu m-a satisfacut, in engleza imi pare mai ok: a philosophical system recognizing only that which can be scientifically verified or which is capable of logical or mathematical proof, and therefore rejecting metaphysics and theism.)

idealism – (aici știam în mare dar eram curios ce scrie în dex) Atitudine exprimată prin urmărirea dezinteresată a unui ideal social, moral, estetic. 2. (Fil.) Concepție potrivit căreia doar spiritul are existența reală, celelalte domenii fiind descrise că reprezentări ale spiritului.

filipic – *filípic, -ă adj. (vgr. philippikós, d. Filip, regele Macedoniiĭ, combătut de Demostene). F. pl. Discursurile luĭ Demostene contra luĭ Filip săŭ ale luĭ Cicerone contra luĭ Antoniŭ. Fig. Discurs violent și personal.

istorism – (am 26 de ani și n-am căutat până azi cuvântul istorism, mândru că știam că “are legătură cu istoria”) Principiu potrivit căruia evenimentele și fenomenele trebuie studiate în procesul apariției și dezvoltării lor istorice. – / ISTORICÍSM (< fr.) s. n. (FILOZ.) Concepție apărută în Germania (sec. 19) potrivit căreia istoria este elementul esențial al înțelegerii și explicării fenomenelor umane, înțelegere care trebuie să fie empatică, deoarece aceste fenomene sunt expresii unice ale gândirii, voinței și sentimentelor umane.

obscurantism (obscur – întunecat, dar nu știam în ce sens, iar contextual înțelesesem despre ce era vorba, dar voiam să văd ce e în dex): Stare de înapoiere culturală; atitudine ostilă, refractară față de tot ce reprezintă progres.

iacobini (am tot întâlnit acest cuvânt, l-am mai și căutat, și tot uit! Călugăr dominican. Membru al celei mai radicale grupări revoluționare, în perioada revoluției din Franța din 1789-1794. — ce e așa greu? sunt un prost fără memorie, asta-i tot; măcar nu uit că sunt prost…)

puritani – (aici vedeam omul “pur” – genul de om care nu înjură, nu bea dintr-o sticlă de apă pe care a pus gura și altcineva, nu dă mâna cu ține ca să nu ia microbi etc. M-am înșelat groaznic. Iată definiția: persoană care practică sau afișează o moralitate foarte severă, care profesează sau afișează o morală excesivă.

iobag – aici aș fi spus sclav, și m-aș fi înșelat, chiar dacă nu foarte rău, întrucât “șerb”, chiar asta înseamnă, sclav, rob; iată definiția: Țăran dependent de stăpânul feudal; șerb, rumân, vecin.

placid (mă ducea cu gândul la un ins greoi, blând din pasivitate, apoape inert) sinonimele sunt: Apatic, calm, indolent; flegmatic, pasiv.

anacronic (aici am dat sinonim “perimat” și am avut dreptate, dar am avut să mă asigur că așa e – iată definiția: Nepotrivit cu obiceiurile sau ideile actuale.

herald (aici am fost umilit. căutasem acum 3 săptămâni cuvântul, și, nu știu de ce, aș fi dat sinonimul: “diamant”, inutil să mai adaug cât de imbecil sunt, iată definiția: Dregător la curțile suveranilor din Evul Mediu, care avea sarcina de a purta insignele monarhilor sau ale principilor, de a anunța începutul turnirelor și numele învingătorilor, de a transmite declarațiile de război etc.

talaz – aș fi spus sinonim “balanță” – ce inepție, de ce oare mă gândeam la asta? n-are legătură cu semnificația cuvântului, iată definiția: Val mare stârnit de furtuni pe mări sau pe oceane;

cnut – Bici din curele de piele sau funie având la capete alice de plumb.

narodnicism – Mișcare social-politică a intelectualitățîi din Rusia în a două jumătate a sec. XIX, care socotea țărănimea forța socială capabilă să răstoarne țarismul și să instaureze socialismul. (nu știu de ce l-am mai scris c-o să-l uit după zece minute, tot ce conține o referință temporală, mă copleșește – vezi cazul iacobinului, care, firește, am uitat ce e… “ceva cu biserica, călugăr din revoluția franceză? ce rușine, am uitat complet!

frapant – surprinzător știam că e, a fi frapat, a fi șocat, surprins de o veste/întâmplare etc, iată definiția: Care impresionează puternic Și: izbitor, surprinzător, șocant. (bine ca nu m-am inselat, il foloseam atat de des!)

pertinent (aș fi spus potrivit, “obiecție justă, potrivită/pertinentă” și slavă cerului am avut dreptate, am folosit de șapte ani acest cuvânt! iată definiția: . Care se potrivește exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; care denotă profunzime, competență.

gradualism (o evoluție graduală…dar asta și un model de pe instagam ar fi dedus, iată definiția: concepție potrivit căreia evoluția speciilor se desfășoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziție, rezultând în final specii noi.

precursor (îl vedeam ca pe un cuvânt banal, pe care-l știu, și îl asociam cu predecesor, a preceda știam că înseamnă a premerge, a fi înaintea a ceva, iată definiția: Persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător.

paradigmă – îl știam drept model, pildă, dar are și altă definiție: 1. Ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. ♦ Tablou al formelor unui cuvânt, dat ca model pentru flexiunea unei părți de vorbire sau a unei clase din cadrul unei părți de vorbire. 2. (Înv.) Exemplu, model; pildă; învățătură.

By |2018-06-21T13:58:32+00:00June 21st, 2018|0 Comments

Jurnal de vocabular (18 iunie 2018)

Azi am înființat rubrica “jurnal de vocabular”, unde voi posta zilnic cuvintele necunoscute pe care le voi descoperi în cărțile pe care le voi citi. Mă gândesc că, scriind aceste cuvinte, poate le țin și eu minte mai bine, iar arătându-vi-le, poate le descoperiți și voi și vă îmbogățiți vocabularul. 
Primele două cuvinte le-am găsit în cartea d-lui Isaiah Berlin, “Puterea ideilor”:
 
animism: Credință potrivit căreia orice în univers, și universul însuși, are un suflet sau este o ființă vie.
 
antropomorfism: Credință prin care se atribuie divinităților chip de om, sentimente și pasiuni omenești.
 
Ce rușine! Pe al doilea cuvânt l-am căutat de cinci ori în ultimul an. Acum mă laud subtil, acum c-am scris că l-am căutat deja pare că eu îl știam…ce tâmpit orgolios! E plăcut totuși să n-ai memorie, astfel pot să vorbesc urât cu mine. O să adorm zâmbind și iubindu-mă, continuând, de mâine, să caut cu o familiaritate mistică, definiția pentru antropomorfism…
By |2018-06-18T15:53:40+00:00June 18th, 2018|0 Comments