Amintiri din copilărie

Când eram în Craiova, prin 2007 gluma anului era să te întrebe cineva: “eşti şmecher sau eşti ştecher?” Se râdea în unanimitate şi deşi era repetată de 9 luni avea acelaşi efect. Toate fetele cartierului aveau postere cu cel care a făcut oraşul să râdă. Sute de mii de oameni îi scandau numele fostului anonim care a făcut rima ştecher-şmecher scuipând semințe pe bancă la trei dimineața. Întrebătorul era ovaționat şi i se oferea o țigară în semn de admirație. A ți se oferi o țigară era ceva colosal, un gest sacru, pios, pentru că cel care oferea doar una mai avea – de fapt, doar una avea mereu – şi aia luată de la alții, pe când făcuse gluma de a trage fesul pe cap unui ins şi a-i spune: “în America e noapte”.
Când mă gândesc cu ce oameni am copilărit, e un miracol că pot să merg şi să respir în acelaşi timp. Cred că şi azi dacă mă duc pe acolo şi spun gluma cu ştecherul agăț două-trei tipe de liceu şi primesc aplauzele a doi-trei “tovarăşi”, adică inşi care nu ştiu să scrie şi să citească dar ştiu să decodeze bancomate. Dacă nu era internetul şi azi eram pe bancă în “haine originale” şi ne uitam după femei spunând: “mamă, ce bucată”. Trăiam, respiram în bucăți. Ce nu era bucată nu conta. Eram, în fond, o gaşcă de măcelari nefutuți. Mai colora discuția câte un vizionar cu “aş fute ceva”, spus cu inocența cu care se spune: “aş mânca ceva dulce”. Apoi un altul (cel care, culmea ironiei, părea că e cel mai odihnit dintre noi) ridica standardul discuției: “eu nici n-am dormit ieri de la cât sex am făcut” – nimeni nu-l credea dar toți cereau detalii. E haios totuşi c-a trecut peste un deceniu şi la rădăcină tot aşa am rămas, 23 de ore excitat şi o oră melancolic. Am doar un vocabular mai elevat, dar în esență tot ştecher sunt.

__________
Dacă vrei să mă susții:
4 lei lunar: patreon.com/bogdanliviu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *