Bătrâna de la gară sau despre Veninul Uman

La gară. Două fete drăguțe în fața mea. Pentru că pierdeam trenul: “hey, nu vă supărați, am şi eu tren la şi 25, mă lăsați vă rog în față dacă aveți tren mai târziu?”
“Sigur, nici o problemă”, îmi spun fetele zâmbind. Apoi urma o bătrână cu fiica ei de vreo 45 de ani. Nu aveam de gând să le cer ajutorul, le văzusem acreala după chip. N-apuc să las bagajul jos şi să aştept la rând că bătrâna, alarmată de succesul meu cu acele fete, îi spune fiicei cu ton îngrijorat: “Să nu-l laşi, mamă! Mai are 5 minute, are timp…” Ce răutate infinită pe chip! Şi cât era de gratuită! Nimeni nu-i ceruse nimic. Era p r e v e n t i v veninoasă. Îmi venea să iau toate biletele gării spre toate direcțiile şi să i le dau ei. Să meargă numai ea cu trenul de azi înainte.

__________
Dacă vrei să mă susții:
4 lei lunar: patreon.com/bogdanliviu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *