Monthly Archives: April 2020

Scriitor sau gunoi?

Atâta timp cât scrii în funcție de x sau y – ești la fel de mizerabil ca toți ceilalți. Nu merită să scrie decât cel care are ca busolă propria sa conștiință. Dacă simți din tot sufletul că rândurile tale vin din străfundul sufletului tău – ce mai contează ce cred mama, prietenii sau iubita? Opinia lor e un bonus. Tot globul poate să-ți întoarcă spatele, rândurile tale pot fi ocolite și de Dumnezeu – tu trebuie să fii alături de ele și să spui, în acea singurătate supremă: cred în voi. Sunt copiii tăi sau ești un ticălos. Dacă te fâstâcești, ești moale, ai dubii, cauți confirmări, milogești complimente, ceri păreri și schimbi cursul scrisului tău ca să fii pe placul multora – ești o nulitate și-ar trebui să-ti fie rușine în fiecare zi că-ti bați joc de Cuvânt.

Cum mă cheamă?

Reciteam un text și-mi văd deodată numele. Urmăresc fiecare literă din el și-ncerc să mă găsesc. Cu neputință. N-am nicio legătură cu numele meu. Dacă mi-aș spune de azi altfel, nu s-ar schimba nimic. Nu la fel se întâmplă când îl privesc întreg. Bogdan Liviu. Da, aici mă văd. Dar Bogdan sau Liviu, separat, niciunul n-are legătură cu mine. Așa că atunci când mă mai întreabă oamenii: “Bogdan sau Liviu?” O să spun BogdanLiviu. Dar apoi vor crede că te izmenesti și faci pe interesantul – ceea ce și fac, dar e adevărul! Nu mă cheamă nici Bogdan, nici Liviu. BogdanLiviu sau ne privim și știu că vorbești cu mine. Uneori mă mai răsfăț spunând “Micul Cioran”. Sau “Fiul lui Nietzsche”. Dar astea sunt copilării de prost gust de care, firește, numai un BogdanLiviu era capabil.

Nicolae Steinhardt: Poți avea cultură și să fii un om de nimic

Degeaba le-am avea pe toate: inteligența, cultura, istețimea, supracultura, doctoratele, supradoctoratele, dacă suntem răi, haini, mojici și vulgari, proști și nerozi – doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei și inteligența, și erudiția, și supradoctoratele, și toate congresele internaționale la care luăm parte, și toate bursele pentru studii pe care le câștigăm prin concursuri severe. Nimic nu poate înlocui și suplini puțină bunătate sufletească, puțină bunăvoință, toleranță, înțelegere. Puțină susținută bună-cuviință. Bunătatea sufletescă nu-i o virtute subtilă și rafinată, e un atribut de bază al ființei omenești și totodată un atribut al culturii. Bunătatea este alt nume al definiției date de Aristotel omului: ființa socială. Fără bunătate nu putem conviețui decât în condiții de groază și justificând amarnica afirmație a lui Sartre: ceilalți, iată iadul! Există un altruism elementar exprimat prin bunătate care este o axiomă a vieții obștești. Berdiaev spunea: pâinea pentru mine este o problemă materială (subînțeles egoistă, vulgară), dar pâinea aproapelui meu, continuă Berdiaev, este pentru mine o datorie spirituală. Reiese de aici în mod vădit că nimic nu poate suplini întru totul bunătatea. Știm că de-am vorbi toate limbile și toate dialectele pământului și de-am fi capabili să clasificăm conform cu clasificarea zecimală toate volumele tipărite în toate limbile pămîntului, de la Gutenberg și până astăzi și de am fi tobă de carte și de erudiție, și de am cunoaște întrebuințarea tuturor termenilor specifici tuturor științelor și tehnicilor, tot nu ne putem numi oameni culți dacă suntem niște bădărani și niște răi la suflet. Că ne-o place sau nu, cultura nu este numai acumulare de cunoștințe, ci o subțirime a caracterului și capacitatea de a nu considera bunătatea drept o simplă virtute deșuetă și sentimentală. Să nu săvârșim regretabila eroare de a lua drept scriitori pe simpli făcători de cărți și drept oameni de cultură pe simplii memorizatori de informații. (Nicolae Steinhardt, Primejdia Mărturisirii) #NicolaeSteinhardt

Dacă ți-a plăcut acest clip, ajută-mă cu un share. Pentru a putea continua să fac aceste clipuri, susține cu 4 lei: Patreon.com/BogdanLiviu

https://www.youtube.com/watch?v=mIa7C-unvBc

Noica, mesaj pentru tineri: “Prietene, nu esti mediocru.”

Noica, mesaj pentru tineri (Conferință 30 martie 1938)
Poate că prin preajma noastră se află un om tânăr, un om neîncrezător în puterile sale, copleșit de gândul propriei mediocrități, gata să se dăruiască la întâmplare lumii, așa cum au făcut-o, rând pe rând, aproape toți. Mai ales lui, i-aș spune, ca într-o scrisoare deschisă: „Prietene, nu ești mediocru. Sau, dacă ești, nu interesează. Nu te gândi la ce au făcut alții. Gândește-te doar că viața dumitale este, în felul ei, un prilej unic. Dacă te-am întrebat la început ce crezi despre dumneata, n-a fost spre a răspunde: cred bine sau cred rău, ci pentru a-ți aminti, în măsura în care am dreptul s-o fac, că trebuie să te războiești nițel mai mult cu dumneata; că în dumneata doarme ceva: un om mai interesant decât bănuiai, sau un creștin mai bun decât o arăți, sau poate un erou; și în orice caz doarme un om de ispravă pur și simplu. Vezi, nu-l lăsa să doarmă prea mult.
– Constantin #Noica
Dacă ți-a plăcut acest clip, m-ar ajuta mult un share.
YouTube: Bogdan Liviu -> https://bit.ly/2yKQk7E
Ajută-mă să pot continua să fac aceste clipuri, susține cu 4 lei:: Patreon.com/BogdanLiviu

https://www.youtube.com/watch?v=ywTLrds-Otg

Cum e românul

“da, si Isus e alt escroc… doar ca nu anost, ci sinistru.” – Andra B. / Cum poate un om să ajungă astfel? Cât putregai să ai în suflet să spui așa ceva? Orice carte despre mizeria umană poate începe cu acest citat. Ea e un caz extrem de vierme cu păr lung, dar întâlnesc adesea acest comportament “superior” – de la toate nulitățile! Există români care cred că le sunt superiori celor despre care vorbesc dacă-i ironizează. Am auzit – spus de către profesori! – “nea Nietzsche”, el, care scosese o teză de doctorat insipidă construită din opiniile altor oameni, el, care n-avusese niciodată un gând și-și adormea studenții și soția, era, din înaltul catedrei lui unde stătea degeaba, deasupra lui Nietzsche, își permitea să vorbească despre Nietzsche ca despre un coleg de bancă prostuț. Nu reușim să ne educăm respectul față de valori oricât am citi, e ceva profund superficial si putred în natura noastră. Îi ironizăm pe cei pe lângă care noi nici nu existăm și ne lăudăm cu ironia pe care-am făcut-o, punând acel joc de cuvinte deasupra întregii opere a unui om care a marcat o epocă, iar ceilalți români îl apreciază pe cel care-a făcut asta – ce comedie sinistră!

“Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiţie şi se risipeşte într-o autoironie facilă şi sterilă.” Nu cunosc vorbă care să descrie mai bine românul. Și, tot citindu-l, observ cât de profund român era și Cioran! Doar că ironiile și autoironiile lui aveau spirit (pe alocuri chiar geniu).

sustine cu 4 lei pe luna:

patreon.com/BogdanLiviu

Mads Mikkelsen, rol imens. Arctic (2018) – o dezbatere etică. Cum ai fi procedat?

Arctic, povestea unui pilot care trece printr-un accident de elicopter si ramane absolut singur la Polul Nord. Convenabil pentru desfasurarea filmului (intrucat altfel nu stiu cum ar fi putut supravietui), eroului filmului ii ramane elicopterul aproape intreg, unde doarme si unde poate gati. In cautare de ajutoare, gaseste un alt elicopter care si el se prabuseste incercand sa aterizeze pentru a-l salva pe pilotul ramas izolat. Supravietuieste o femeie care se afla in stare grava pe tot parcursul filmului, femeie pe care pilotul o cara cu el pe o sanie, chinuindu-se astfel de doua ori mai mult pentru a supravietui. N-am inteles de ce n-a lasat-o in elicopterul in care traia el, pentru ca apoi dupa ce gasea ajutoare s-o caute si pe ea in acel loc. Bine, sunt si tampit, daca totul ar fi facut asa multe filme s-ar fi terminat in trei minute. Mi-a placut ca intr-un final alege s-o abandoneze pentru a se salva pe el (gandindu-se ca apoi o sa vina dupa ea), dar are un mic accident, cade intr-un soi de pestera si simte si el singuratatea absoluta in care o lasase pe ea. Iese cu greu din acea pestera unde isi prinsese piciorul (isi rupe piciorul pentru a evada de acolo), revine la femeia pe care o abandonase – intre timp femeia isi revine putin, cat sa-l salute in engleza. Salut care activeaza in el o umanitate care incepuse sa se stearga usor usor. Isi cere iertare de la ea si continua s-o care. Scriptul filmului e ingrozitor de simplu, efectiv ce-am spus aici e tot filmul. Insa atingerile lui cand o intalneste prima data si o imbratiseaza, micile gesturi, chinul ingrozitor prin care trece iti da senzatia ca te afli acolo. Mads Mikkelsen joaca impecabil intr-un film la care n-as fi putut sa ma uit daca n-ar fi fost el. Carisma si talentul sau de actor m-au tinut captivat la un film pe care prestatia lui il ridica enorm. E un film monoton, liniar, nu surprinde cu nimic – dar iti da senzatia de a fi acolo, e veridic. E bun si ca subiect de discutie cu prietena, in caz ca-l vedeti cu cineva – in ce moment ar fi fost corect din punct de vedere etic s-o abandoneze? Tu cum ai fi procedat? Arctic este nu numai despre natura care-i e potrivnica omului, dar si despre solidaritatea care se naste, uneori, din situatiile monstruoase pe care natura le provoaca. Solidaritate la care ajungem rar si pe care o mentinem greu – sa nu uitam ca pana si Mads Mikkelsen are momente de dubiu – ba chiar la un moment dat o abandoneaza de-a dreptul – daca natura nu l-ar fi facut sa alunece in acea pestera, daca nu i-ar fi fost SI MAI potrivnica pana si-a rupt piciorul, n-ar fi salvat-o pe femeie. Finalul seamana mult cu Melancholia, cei doi tinandu-se de mana, el continuand sa-i spuna obsesiv “nu esti singura” – e de fapt cheia filmului pentru mine. Doar ca, diferit fata de Melancholia lui Lars von Trier, aici apare, in ultima secunda a filmului, elicopterul care-i va salva.

Un film care te poate plictisi usor daca nu intri adanc in atmosfera lui si nu te identifici cu personajul. Totodata e un film perfect pentru situatia de carantina in care ne aflam cu coronavirus – oare cat de solidari am devenit in momente de criza? Si cum ne-am fi comportat daca in loc de virusul acesta relativ inofensiv ne-am fi confruntat cu o boala incurabila, fatala care ar fi devastat miliarde de oameni? Imi aduc aminte si acum cum s-au imbulzit oamenii la faina, cum se-mpingeau pentru sapun… cati si-ar fi riscat viata sa salveze un strain?

Sustine-ma cu 4 lei pe luna:

patreon.com/BogdanLiviu

Dan Puric despre haimanalele de la Colectiv / Radu Paraschivescu, “cavalerul dreptății” #manipulare

Ce a spus, de fapt, Dan Puric? Cine sunt “haimanalele de la Colectiv”?

0:35 – Textul lui Radu Paraschivescu (manipulare pentru a primi likeuri)
1:35 – “Dan pe buna dreptate Puric” – guma care-l descrie perfect pe Radu Paraschivescu
3:11 – comentariul meu la textul lui Radu Paraschivescu
3:49 – Nu poți să dai foc la icoane pentru că nu-ți convine ție o declarație. 4:21 – Patriarhul Daniel
4:52 – Papa Francisc
5:18 – Parintele Constantin Necula
7:01 – Derapajele lui Dan Puric
8:49 – Andrei Plesu, “citeste mai mult decat citeaza”
10:37 – la ce haimanale se refera Dan Puric
13:03 – ce carti scrie Radu Paraschivescu
13:41 – Pastila de limba – imnul Romaniei Ajută-mă să pot continua să fac aceste clipuri, susține cu 4 lei pe lună: patreon.com/bogdanliviu

https://www.youtube.com/watch?v=Vz_V6S3ayN4

Friedrich Nietzsche – Ecce Homo

Cuvintele cele mai liniştite sunt cele care aduc furtuna, gândurile care vin pe picioarele uşoare, de porumbel, cârmuiesc lumea. Omul cunoaşterii trebuie nu numai să-şi iubească duşmanii, el trebuie şi să poată să-şi urască prietenii. Nu v-aţi căutat încă pe voi înşivă până acum: şi m-aţi găsit pe mine. Aşa fac toţi credincioşii; din cauza asta au atât de puţin preţ toate credinţele. Acum eu vă poruncesc să mă pierdeţi pe mine şi să vă găsiţi pe voi; abia atunci când voi toţi mă veţi fi renegat pe mine, mă voi întoarece eu printre voi… Nu în zadar mi-am îngropat astăzi cel de al patruzeci şi patrulea an, aveam voie să-I îngrop, – ce a fost viaţă în el e mântui!, este nemuritor. Prima carte a Transmutaţiei tuturor Valorilor, Cântecele lui Zarathustra, Amurgul idolilor, încercarea mea de a filosofa cu ciocanul – toate, daruri ale acestui an, chiar al ultimului său trimestru! Cum de nu ar trebui atunci să-i fiu recunoscător vieţii mele întregi! – Şi astfel îmi povestesc acum viaţa.

https://www.youtube.com/watch?v=wDvOjkRdoeQ

Nae Ionescu – Curs de metafizica (carte audio)

Curs vechi de aproape un secol al unuia dintre cei mai mari profesori și gânditori pe care i-a oferit România. “Un curs de filozofie nu este niciodată ceva gata făcut, eu cel puțin, nu vă prezint niciodată lucruri pe care le-am gândit o dată pentru totdeauna, acasă. Un curs de filozofie trebuie să fie gândire în veșnică mișcare, o gândire în căutarea unor puncte de sprijin, pentru orientarea noastră spirituală în mijlocul realității. Un curs de filosofie este în primul rând un prilej de lămurire pentru profesor: noi învățăm paralel cu dumneavoastră. Eu nu fac aici teorii. UN CURS VORBIT TREBUIE SĂ OFERE ÎNTOTDEAUNA ALTCEVA DECÂT CEEA CE SE GĂSEȘTE ÎNTR-UN MANUAL. Luați note sau nu luați, este absolut indiferent, important este ca fiecare dintre noi să-și precizeze cadrele în care se mișcă gândirea în domeniul acesta al spiritului și să gândească personal – cât de greșit, indiferent – dar să gândească, să facă sforțări de gândire personală în aceste cadre, pe care un curs de filozofie este ținut într-adevăr să le precizeze. Întotdeauna, în cursurile de filosofie, este un fel de profesie de credință, un fel de mărturisire ca la duhovnic, și un curs de filozofie în care nu este mărturisire, hotărât nu este filosofie. De aceea, îmi permit să fac și eu această profesie de credință in față d-voastră.” (Nae Ionescu) https://www.youtube.com/watch?v=uOWXRZ8-OQ4