Mads Mikkelsen, rol imens. Arctic (2018) – o dezbatere etică. Cum ai fi procedat?

Arctic, povestea unui pilot care trece printr-un accident de elicopter si ramane absolut singur la Polul Nord. Convenabil pentru desfasurarea filmului (intrucat altfel nu stiu cum ar fi putut supravietui), eroului filmului ii ramane elicopterul aproape intreg, unde doarme si unde poate gati. In cautare de ajutoare, gaseste un alt elicopter care si el se prabuseste incercand sa aterizeze pentru a-l salva pe pilotul ramas izolat. Supravietuieste o femeie care se afla in stare grava pe tot parcursul filmului, femeie pe care pilotul o cara cu el pe o sanie, chinuindu-se astfel de doua ori mai mult pentru a supravietui. N-am inteles de ce n-a lasat-o in elicopterul in care traia el, pentru ca apoi dupa ce gasea ajutoare s-o caute si pe ea in acel loc. Bine, sunt si tampit, daca totul ar fi facut asa multe filme s-ar fi terminat in trei minute. Mi-a placut ca intr-un final alege s-o abandoneze pentru a se salva pe el (gandindu-se ca apoi o sa vina dupa ea), dar are un mic accident, cade intr-un soi de pestera si simte si el singuratatea absoluta in care o lasase pe ea. Iese cu greu din acea pestera unde isi prinsese piciorul (isi rupe piciorul pentru a evada de acolo), revine la femeia pe care o abandonase – intre timp femeia isi revine putin, cat sa-l salute in engleza. Salut care activeaza in el o umanitate care incepuse sa se stearga usor usor. Isi cere iertare de la ea si continua s-o care. Scriptul filmului e ingrozitor de simplu, efectiv ce-am spus aici e tot filmul. Insa atingerile lui cand o intalneste prima data si o imbratiseaza, micile gesturi, chinul ingrozitor prin care trece iti da senzatia ca te afli acolo. Mads Mikkelsen joaca impecabil intr-un film la care n-as fi putut sa ma uit daca n-ar fi fost el. Carisma si talentul sau de actor m-au tinut captivat la un film pe care prestatia lui il ridica enorm. E un film monoton, liniar, nu surprinde cu nimic – dar iti da senzatia de a fi acolo, e veridic. E bun si ca subiect de discutie cu prietena, in caz ca-l vedeti cu cineva – in ce moment ar fi fost corect din punct de vedere etic s-o abandoneze? Tu cum ai fi procedat? Arctic este nu numai despre natura care-i e potrivnica omului, dar si despre solidaritatea care se naste, uneori, din situatiile monstruoase pe care natura le provoaca. Solidaritate la care ajungem rar si pe care o mentinem greu – sa nu uitam ca pana si Mads Mikkelsen are momente de dubiu – ba chiar la un moment dat o abandoneaza de-a dreptul – daca natura nu l-ar fi facut sa alunece in acea pestera, daca nu i-ar fi fost SI MAI potrivnica pana si-a rupt piciorul, n-ar fi salvat-o pe femeie. Finalul seamana mult cu Melancholia, cei doi tinandu-se de mana, el continuand sa-i spuna obsesiv “nu esti singura” – e de fapt cheia filmului pentru mine. Doar ca, diferit fata de Melancholia lui Lars von Trier, aici apare, in ultima secunda a filmului, elicopterul care-i va salva.

Un film care te poate plictisi usor daca nu intri adanc in atmosfera lui si nu te identifici cu personajul. Totodata e un film perfect pentru situatia de carantina in care ne aflam cu coronavirus – oare cat de solidari am devenit in momente de criza? Si cum ne-am fi comportat daca in loc de virusul acesta relativ inofensiv ne-am fi confruntat cu o boala incurabila, fatala care ar fi devastat miliarde de oameni? Imi aduc aminte si acum cum s-au imbulzit oamenii la faina, cum se-mpingeau pentru sapun… cati si-ar fi riscat viata sa salveze un strain?

Sustine-ma cu 4 lei pe luna:

patreon.com/BogdanLiviu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *