Suferinta la Dostoievski

Imaginația durerii fusese una din cele mai puternice în formula genialității lui Dostoievski. Puțini alți scriitori ai lumii îşi reprezentaseră cu o forță egală durerea omului condamnat de vechile orânduiri la mizerie, la ruşine şi la singurătate. Chinurile foamei, dar mai cu seamă spasmul conştiinței umilite şi ofensate, tresăririle orgoliului uman în fața agresiunii brutale a prostiei îmbuibate şi a egoismului, nu aflaseră multe alte minți mai lucide şi alte glasuri, în lungul trecut al literaturii, pentru a le descrie şi a le denunța. Când citim romanele lui Dostoievski, un singur alt nume vine să i se alăture, ca reprezentantul noii serii la sfârşitul căreia stă marele scriitor rus. Acest nume este al lui Dante, a cărui imaginație a durerii în Infernul este singura cu care putem compara pe aceea a lui Dostoievski. (…) Gradul atât de înaintat al sensibilității morale a lui Dostoievski, larga perspectivă a chipului în care a înțeles problema durerii în lume, fac din acest scriitor una din cele mai mari personalități morale ale epocii moderne.

Tudor Vianu,
Dostoievski, Opere complete, vol. I, Editura Univers, 1966

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *