Odata de-am fost… Rilke

Odată de-am fost, numai o singură dată:

pământean dac-am fost, mi-e cu neputință să mă dezic.

(Rilke, A noua elegie duineza)

Iata poezia!

Vedeam ieri o pasare micuta chinuindu-se sa zboare, batea din aripioare parca inecandu-se cu aerul, nestiind sa zboare – si ma gandeam cat ii seman… in fond, sovaia, nu era convinsa ca voia sa-si continue drumul (care drum? stia prea bine ca nu are unul, ca imita celelalte pasari fara convingere, dadea din aripi ca sa nu fie luata-n vizor de ceilalti). Si ma gandeam cum ar fi sa cada pur si simplu deodata. Fara sa aiba vreo boala, sa ii vina ideea de a se opri pur si simplu. O pasare care parca spune: “nu mai pot”, si gravitatia o ajuta sa moara…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *