Salata de Rosii

Mi-e dor de salata de roșii din copilărie, când eram în Craiova și o făcea bunica. Și de brânza aceea de la țară pe care o lua de la o vecină, o bătranică plină de farmec – o mai trăi azi, o mai vinde? Am luat roșii ecologice, roșii toxice, roșii verzi, roșii nerușinate – nimic nu e la fel. De 10 ani încerc, cu obsesie, resemnare si pasiune, să fac și eu o salată de roșii. La mine iese o mizerie. Mai bine mănânc feliuțe de roșii și brânză pe lângă, pe cine păcălesc? De ce mai amestec, la ce bun? Nu mă vede nimeni, pentru ce acel teatru ieftin? Eu însumi știu că sunt o farsă, că tot ce fac acolo e o fraudă – aia nu e salată de roșii. De ce mai cumpăr ceapă? Ar trebui să o arunc și să cad la pământ, să-mi cer iertare omenirii, sunt un impostor – știu prea bine că n-am harul de a face salată de roșii. Din disperare, am incercat sa trisez, s-o comand, s-o iau făcută – ce scandal! Cu greu m-am abtinut sa nu tip, sa nu ma iau la bataie. O săptămâna am stat în depresie. Venea o tipă și-mi punea pe masă o coajă de roșie și în meniu scria cu majusculă salată de roșii… Nici pic de gust. Of, copilărie care-ai murit… Țin minte cum întindeam ca un obsedat în acea Zeamă – care n-are egal pe lume. Pentru mine acel gust e tot ce-am vrut sa le ofer oamenilor prin scrisul meu, sa citesti si sa razi, sa zambesti, sa fie acea voiosie, pofta nebuna, viata! Nu cunosc gust mai plăcut (poate doar un sarut de indragostit) decât ce rămânea din Salata de Roșii – îmi asum majusculele, nu arunc cu complimente aiurea, rămân onorabil, decent, obiectiv, cumpătat. Aș spune mult mai multe, dar nu vreau să o jenez, să fac Salata de Roșii să se simtă prost. Brânza mi-a ramas o enigma, ca parfumul unei foste iubite din tinerete, retin doar c-avea cerculețe in ea, țin minte asta cum iti aduci aminte de zilele de soare cand isi aranja parul involuntar – doar asa-ti aduci aminte c-a existat candva o primavară. Încerc să iau brânză cu cerculețe, care să-i semene. Toate însă sunt sărate, prea sărate “omenesc, prea omenesc”. Iar cele dulci, parcă n-au imaginație… te plictisești așa cu ele, ca cu o femeie frumoasă care știe doar s-arate bine. De ce n-aș spune-o? Iubesc Salata de Roșii! Ea, însă, m-a uitat. Si cand ma gandesc ca niciodata nu i-am multumit bunicii, crezand ca e la-ndemana oricui sa faca o salata de rosii, ca mi se cuvine acel paradis!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *