Unghieră și nihilism

Matei îi scrie prietenului său… să-l numim Prietenul Său. Matei, deci, îi scrie prietenului său Prietenul Său despre problemele pe care le are, mii de pagini despre cum nu mai poate suporta încă o zi de viață, e în pragul suicidului și nu știe ce să facă, a luat pastile, a fost la terapeut, s-a îndrăgostit, degeaba, nimic nu ține, nu se poate iluziona cu nimic. Prietenul Său, el însuși un cadavru, trecut prin etapele lui Matei, este exasperat că nu-și găsește unghiera – era singurul lucru în care mai credea, în a-și tăia unghiile după ce face dus. Rutina asta mică îi dădea sens în viață. Se trezea dimineața cu gândul că va face dus și, îmbrățișat de acea căldură, își va tăia unghiile ascultând muzică clasică. Adora cum unghiile se sensibilizau, se ofereau total in unghiera, se taiau singure incruntandu-se de drag, gemand intr-o pocnitura care avea sa le fie fatala. In timp ce le strangea pentru a le privi pe toate la un loc, intr-un adio bland, se îngrozea la gândul că poate acestea au fost ultimele lui unghii, apoi se va îmbolnăvi și nu-i vor mai crește unghiile. Prefera sa piarda un rinichi, sa aiba febra pe viata, orice, numai sa-si poata taia unghiile. Se consola rapid cu gândul că până și-n mormânt îți cresc unghiile – deci viața lui putea continua, cu acea anxietate cu care se obisnuise ca poate va paraliza candva si-si va privi unghiile crescand fara sa si le poata taia. Îi e rușine să-i spună lui Matei că și el se confruntă cu probleme existențiale, că nu-și găsește unghiera, așa că-i scrie, cu o mână, mesaj de încurajare, plangand de nervi in timp ce-si roade unghiile.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *