23 noiembrie 2020 obsesia de a cumpara carti / biblioteca lui Umberto Eco

Mare greșeală să-ncep să cumpăr cărți, să ies din regulă mea sfântă de a-i cumpăra în opere complete pe cei doi-trei autori pe care-i iubesc și atât, să am doar absolut-esențialul. A fost suficient a găsi involuntar o reducere bună la o carte pe care voiam s-o citesc, apoi alta… și gata, obsesia s-a instaurat. Acum gândesc în cărți de cumpărat. Nu există bucurie mai mare decât aceea de a avea la îndemână ce ai chef să citești. Am norocul că am garsoniera mică și doar întind mâna și-am luat cartea. Mă uit la rafturi cum se uită copiii la bradul de Crăciun, luminat, cu dulciuri în el și cadouri sub. Așa sclipesc micuțele mele cărți. Uneori nici nu citesc, doar mă uit așa printre ele, ca ultimul imbecil –  e suficient să le citesc titlurile ca să fiu fericit. Problema acum e că trebuie să cumpăr o altă bibliotecă, mai mare, dar nu-mi vine să strâng bani pentru ea (câte cărți pot cumpăra de acei bani!). Așa că o să le ridic pe lângă perete. “Peretele Nietzsche”. Nu sună rău. Deși el e mai degrabă cerul…

Tocmai am văzut biblioteca lui Umberto Eco. E cât blocul în care locuiesc. De fapt, ce spun? E un cartier! Of, ce paradis, sa ai Biblioteca Natioanala in sufragerie…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *