Despre umor

Ironia, persiflarea și hazul caracterizează pe omul inteligent. Cine n-are spirit sau măcar sarcasm și claritate limpede e, cu siguranță un prost. (Mihai Ralea)

Fiind obsedat de umor, ironizând precum respir, credeam foarte mult în ideea asta. Cu cât cresc cu-atât mă depărtez de ea, sau cel puțin am nuanțat-o. Simplul fapt că ironizezi des nu înseamnă că ești inteligent. Contează enorm calitatea ironiei – capitol la care stăm catastrofal. Nu ne ridicăm în saracasm, nu trecem de caterincă, de batjocură, de glume la mâna a doua, de cea mai mocirloasă formă de umor, de acea mlaştină ticsită de vulgaritate.Cred însă total în ce spune Cioran: “Românul îşi zeflemiseşte propria lui condiţie şi se risipeşte într-o autoironie facilă şi sterilă.” De la mine până la aproape toți oamenii cu care am avut contact, toți facem asta. Mai ales acel “facilă și sterilă” ni se potrivește perfect.Există o voioșie a glumelor, o deschidere sufletească, acel umor mozartian spre care tind, el promovează viața și e un izvor de zâmbete pentru ceilalți. Rareori însă ajung la acel umor venit dintr-o mărinimie, un preaplin de vitalitate, în mare sunt fix ca ceilalți, băltesc în această “autoironie facilă și sterilă” – și și dacă ironizez pe altul, o fac la fel de jalnic.Toată viața am glumit – literalmente totul e o glumă pentru mine, chiar și acest text (ceea ce m-a îndepărtat de orice sistem de valori, de orice firimitură de Sacru), dar nu pot spune c-am ajuns la Umor. Când vezi ironia unui Nietzsche, subtilitatea, rafinamentul, ti-e rușine că ai spus despre tine că și tu ai fost ironic cândva. Faptul că și tu și Kierkegaard glumiți, nu înseamnă că și tu ai umor. Ești doar un prost care face glumițe slabe. Nu oricine face glume e spiritual, inteligent, un tip “bine”. Cârciumile cele mai sinistre cu cei mai mari oligofreni sunt pline de “ironii”, de “sarcasm”. E drept că mă îngrozește omul inteligent dar insipid, greoi, dar din perspectiva deschiderii față de viață, văd gluma ca pe o “mărinimie”, ca pe o “hai, măi, trăiește și tu, ieși din teoriile rigide, din definiții! Hai să râdem, să uităm!”. Umorul ca armă împotriva lucidității, a tristeții, a destinului întregii omeniri. Un fel de antidot pentru nihilism. E zâmbetul lui Buddha plus un entuziasm, o pasiune, îndrăgostire naivă față de viață, căreia îi spui c-o iubești prin râsetele pe care le naști in jurul tău prin ceilalți oameni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *