Am gasit o lista cu filmele preferate ale lui Tarantino din 1992 pana in 2009 cand e interviul. Pe locul 20 e Unbreakable. O sa le vad, evident, pe toate. Am inceput cu ultimul, sperand sa fie filmele din ce in ce mai bune. Si intr-adevar, era greu sa gasesc un film mai slab decat asta.
Unbreakable (2000). O plictiseală pe care Tarantino o situează în primele 20 de filme din 92 până în 2009! De ce oare? L-am văzut pe viteza 1.5 și era greoi. Nimic mai plat decât acest film. Duhneste a hollywood si lipsa de imaginatie. Caractere șterse, fără personalitate, dialog mizerabil, clișee infinite. Singura idee decentă a filmului e asta, dacă ar fi să fie una: dacă superman chiar există, dar nu știe că are puteri supranaturale? Un erou care nu a aflat că e magic și care află chiar de la celălalt “erou” a cărui “putere supranaturală” era că era rănit din orice, supranaturalul era chiar fragilitatea, nu forța sa. Și cel fragil omoară oameni în masă, plănuiește explozii pentru a-l căuta pe cel care va rămâne în viață, pentru că dacă există un om ca el fragil, supranatural de fragil, trebuie să existe un om la capătul celălalt, un om imun, supranatural de puternic. În rest… nu există o idee în film. Nu pleci cu nimic. Vizual e penibil, are atmosferă de serial pentru gospodine. M-am uitat la recenzia lui Roger Ebert, sperand c-o sa dea de pamant cu el. Nope. Trei stele din patru! Ce rusine. Okay, exagerez, e un film okay, dar nici vorba sa fie o capodopera. Pe de alta parte, e totusi vechi de doua decenii. Dar daca as fi ingaduitor doar pentru ca e mai vechi, de ce ma pot uita cu veneratie si interes la adevarate capodopere din 1950? Un film e capodopera si pentru ca rezista timpului. Pe cand Unbreakable e aproape unbearable. Nu-l recomand.
Sustine cu 4 lei lunar: