Tag Archives: coronavirus

Mads Mikkelsen, rol imens. Arctic (2018) – o dezbatere etică. Cum ai fi procedat?

Arctic, povestea unui pilot care trece printr-un accident de elicopter si ramane absolut singur la Polul Nord. Convenabil pentru desfasurarea filmului (intrucat altfel nu stiu cum ar fi putut supravietui), eroului filmului ii ramane elicopterul aproape intreg, unde doarme si unde poate gati. In cautare de ajutoare, gaseste un alt elicopter care si el se prabuseste incercand sa aterizeze pentru a-l salva pe pilotul ramas izolat. Supravietuieste o femeie care se afla in stare grava pe tot parcursul filmului, femeie pe care pilotul o cara cu el pe o sanie, chinuindu-se astfel de doua ori mai mult pentru a supravietui. N-am inteles de ce n-a lasat-o in elicopterul in care traia el, pentru ca apoi dupa ce gasea ajutoare s-o caute si pe ea in acel loc. Bine, sunt si tampit, daca totul ar fi facut asa multe filme s-ar fi terminat in trei minute. Mi-a placut ca intr-un final alege s-o abandoneze pentru a se salva pe el (gandindu-se ca apoi o sa vina dupa ea), dar are un mic accident, cade intr-un soi de pestera si simte si el singuratatea absoluta in care o lasase pe ea. Iese cu greu din acea pestera unde isi prinsese piciorul (isi rupe piciorul pentru a evada de acolo), revine la femeia pe care o abandonase – intre timp femeia isi revine putin, cat sa-l salute in engleza. Salut care activeaza in el o umanitate care incepuse sa se stearga usor usor. Isi cere iertare de la ea si continua s-o care. Scriptul filmului e ingrozitor de simplu, efectiv ce-am spus aici e tot filmul. Insa atingerile lui cand o intalneste prima data si o imbratiseaza, micile gesturi, chinul ingrozitor prin care trece iti da senzatia ca te afli acolo. Mads Mikkelsen joaca impecabil intr-un film la care n-as fi putut sa ma uit daca n-ar fi fost el. Carisma si talentul sau de actor m-au tinut captivat la un film pe care prestatia lui il ridica enorm. E un film monoton, liniar, nu surprinde cu nimic – dar iti da senzatia de a fi acolo, e veridic. E bun si ca subiect de discutie cu prietena, in caz ca-l vedeti cu cineva – in ce moment ar fi fost corect din punct de vedere etic s-o abandoneze? Tu cum ai fi procedat? Arctic este nu numai despre natura care-i e potrivnica omului, dar si despre solidaritatea care se naste, uneori, din situatiile monstruoase pe care natura le provoaca. Solidaritate la care ajungem rar si pe care o mentinem greu – sa nu uitam ca pana si Mads Mikkelsen are momente de dubiu – ba chiar la un moment dat o abandoneaza de-a dreptul – daca natura nu l-ar fi facut sa alunece in acea pestera, daca nu i-ar fi fost SI MAI potrivnica pana si-a rupt piciorul, n-ar fi salvat-o pe femeie. Finalul seamana mult cu Melancholia, cei doi tinandu-se de mana, el continuand sa-i spuna obsesiv “nu esti singura” – e de fapt cheia filmului pentru mine. Doar ca, diferit fata de Melancholia lui Lars von Trier, aici apare, in ultima secunda a filmului, elicopterul care-i va salva.

Un film care te poate plictisi usor daca nu intri adanc in atmosfera lui si nu te identifici cu personajul. Totodata e un film perfect pentru situatia de carantina in care ne aflam cu coronavirus – oare cat de solidari am devenit in momente de criza? Si cum ne-am fi comportat daca in loc de virusul acesta relativ inofensiv ne-am fi confruntat cu o boala incurabila, fatala care ar fi devastat miliarde de oameni? Imi aduc aminte si acum cum s-au imbulzit oamenii la faina, cum se-mpingeau pentru sapun… cati si-ar fi riscat viata sa salveze un strain?

Sustine-ma cu 4 lei pe luna:

patreon.com/BogdanLiviu

Coronavirus. Interviu cu George Bacovia

Bogdan Liviu: Domnule Bacovia, cum e în carantină, ce simțiți?
George Bacovia: Nimic. Pustiul tot mai larg părea… Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt. Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ, omul începuse să vorbească singur…
Bogdan Liviu.: Pământ?!? Deci ați ieşit din casă? #statiacasa
George Bacovia: Pe stradă urle viața și moartea. Și plângă poeții poema lor vană…
Bogdan Liviu.: Totusi, fie si poet de geniu, stiti, rigorile, societatea – nu putem actiona iresponsabil, daca-mi permiteti, nu mai suntem liceeni sa ne rasfatam in iresponsabilitate…
George Bacovia: Liceu, cimitir al tinereţii mele – pedanţi profesori si examene grele…
Bogdan Liviu.: Vă dau întru totul dreptate – la facultate e la fel, de altfel, o ştiți. Şi totuşi, bănuiesc că prima dragoste s-a petrecut în liceu, nu? I-ati scris o poezie iubitei, ce i-ați spus?
George Bacovia: Asculta, tu, bine, iubito, nu plange si nu-ti fie teama, asculta cum greu, din adancuri, pamantul la dansul ne cheama…
Bogdan Liviu.: Of! Si cum a reactionat biata fata?
George Bacovia: Ea plânge şi-a căzut pe clape. Şi geme greu ca în delir… În dezacord clavirul moare. Şi ninge ca-ntr-un cimitir…
Bogdan Liviu: V-au sensibilizat lacrimile ei? Ati incercat s-o impacati banuiesc?
George Bacovia: Din tot ce scriu, iubito, reiese-atât de bine – aceeasi nepăsare,de oameni, si de tine.
Bogdan Liviu: Cam dur pentru o fata de liceu cu inima sfasiata. Dar macar ati fost sincer. Cum a reactionat?
George Bacovia: Sunt lângă un gard rupt. Şi vântul bate cu frunze ude…
Bogdan Liviu: A ramas indragostita deci. Ba chiar abandonul dumneavoastra a facut-o sa va adore si mai tare. Era genul care te urmarea acasa si dadea foc la usa, inteleg… Va temeati pentru sanatatea dumneavoastra, stia unde locuiti?
George Bacovia: Departe, in cetate viata tropota…
Bogdan Liviu: Imi cer scuze, pe wikipedia gasisem ca locuiati intr-o garsoniera… Pana la urma care e adevarul?
George Bacovia: Te uită cum ninge decembre…
Bogdan Liviu: Domnule Bacovia, schimbati subiectul? Si-n plus, suntem in martie!
George Bacovia: Când iar începe-a ninge. Mă simt de-un dor cuprins…
Bogdan Liviu: Sunt literalmente 29 de grade. Nu va ninge, stati linistit.
George Bacovia: Colindă plăceri. Ninge. În noaptea de Crăciun. Damigeana cu vin…
Bogdan Liviu: Fie si-asa, dar mai sunt 9 luni pana atunci… Pana atunci sa ne bucuram de celelalte zile!
George Bacovia: Curg zilele spre cimitir. Trist, una câte una… Şi destrămând al vieţii fir. Se duc pe totdeauna…
Bogdan Liviu: Da… dar sa nu uitam, ce frumoasa e viata! Uitati-va pe fereastra, soare, totul inflorit…
George Bacovia: De mult, de mult cunosc doi plopi. Ce-mi stau şi azi în cale. Îmi place mult ca să-i privesc, dar mă cuprinde-o jale… Căci parcă-mi spune-un nu-ştiu-ce…Ca mâine poate am să mor. Şi dânşii n-or mai fi priviţi, de nici un trecător…
Bogdan Liviu: …putem desface blestemata aia de damigeana cu vin, nici eu nu mai am rabdare pana la Craciun…
George Bacovia: Doamne! necesitatea unui vin… Şi-a gândului culmi de poezie.
Bogdan Liviu: Ei, dar ce v-ati entuziasmat! Asa mult va place vinul? Dar vad ca v-ati pus deja singur in pahar…
George Bacovia: Voi bea, ce să fac? Până la analiză, mă distrez. De ce să ne temem. Despre un „aiurez”?
A, dac-ai fi de esenţă, Răscopt ca în repeţitul ferment, poate am munci să aflăm. Al vieţii lament…
Bogdan Liviu: Haideti mai bine sa ciocnim, sanatate si numai bine! Noi sa fim sanatosi si sa iubim viata din tot sufletul!
George Bacovia: Ce trist amor, să vrai, să stai, cu cei ce mor.
Si ce avânt, să treci, pe veci… Într-un mormânt.
Ce fără rost, trăind, gândind, de n-ai fi fost. Si ce cuvânt… Mister… În cer… Si pe pământ…
Bogdan Liviu: … okay. Multumesc pentru interviu, ati fost o companie extraordinara. Indraznesc sa sper ca sentimentul e reciproc si prezenta mea v-a facut placere. 😀
George Bacovia: Stam singur lângă mort… si era frig…Si-i atirnau aripile de plumb.
Bogdan Liviu: Cred ca v-ati ametit putin.
George Bacovia: Oh, amurguri violete… Vine. Iarna cu plânsori de piculine…
Bogdan Liviu: Am inteles, haideti sa va asez usor in pat, odihniti-va…
George Bacovia: Peste parcul părăsit. Cad regrete. Si un negru croncănit…
Bogdan Liviu: Deci e adevarat, aveti garsoniera aceea la Titan langa parc nu?
George Bacovia: Tăcerea în gol vibrează cu zvon…
Bogdan Liviu: Haideti, intindeti-va si stati linistit…
George Bacovia: Şi totul se mişca în umbre trecătoare. Un cer de plumb de-a pururea domnea, iar creierul ardea ca flacăra de soare…
Bogdan Liviu: Eu v-am spus sa puneti si sifon ca e prea tare!
George Bacovia: Şi toamna, şi iarna. Coboară-amândouă;Şi plouă, şi ninge – Şi ninge, şi plouă.
Bogdan Liviu: Poate ca intr-adevar e iarna si ninge… O sa mai beau si eu putin, va mai supraveghez putin… Sa sting lumina?
George Bacovia: Ninsoarea umplea noaptea pe când urcam scările unei mari case având scris pe ușa de intrare: “Orice lumină e oprită”
Bogdan Liviu: O s-aprind putin veioza din sufragerie, o lumina slaba, slaba, cat sa nu va fie teama, cat sa nu ne inghita intunericul pentru totdeauna…
George Bacovia: Noapte… Cine iar aprinde lampa. Când e prea târziu?
Bogdan Liviu: Cu dumneavoastra ma simt ca dupa un revelion din care nu mai avem ani in care sa trecem, si stam pe loc intr-un suspin pana murim…
George Bacovia:
Bogdan Liviu: Ati adormit… Si iata, aveati dreptate… a inceput sa ninga… si ninge cum omul iubeste, ninge greu, greu, greu…
“Si luna inclina spre apus cu o lumina de spaima peste orasul adormit in zapada, reflectandu-se si pe multe fotografii de portelan prin cimitire… Nu stiu cine a pus sa stea in aer o foaie de hartie pe un fir de paianjen si o singuratate din toate timpurile sa doarma pe acesti pereti.”
Bogdan Liviu: Dumneavoastră ați scris asta? E atât de frumos, îmi umple inima de viață! Auziți? Acum că v-am prins, ia spuneți-mi, de mult am vrut să vă-ntreb! …Dar unde-ați plecat? Domnule Bacovia? Unde sunteți? Veniți înapoi – iată, ninge! Eu oricum stau în picioare, luați loc, luați loc! “Și vino și tu mai aproape”, veniți, e încă ziuă “și ce întuneric”, veniți să vedeți cum ninge în martie, veniți s-ascultați vijelia! “Sau zilele mele – totuna – aș vrea să le-nvăț simfonia” – poate învățăm împreună, veniți că mai am vin, “mai spune s-aducă și ceaiul”, l-am adus singur, n-am pe nimeni, veniți, vă rog, veniți că mai avem și timp și mai avem și … nu, nu, aveați dreptate… nu mai avem… și poate niciodată n-am avut… da, e târziu, ar trebui să plec și eu – oricum, în mine a mai rămas viu numai un regret într-un pustiu…

Dacă ți-a plăcut acest text,
susține-mă cu 4 lei: patreon.com/BogdanLiviu