Tag Archives: dumnezeu

Constantin Necula, Cioran, Renuntare

“Orice fel de exces în a avea, duce la o pierdere în a fi – ăsta e sensul pe care-l transmite Hristos.” (Constantin Necula)
Nu trebuie să fii religios că să apreciezi înțelepciunea și adevărul din această minunată vorbă. Aș completa cu ce spune Cioran în Caiete: “De mult mă gândesc că, pentru a ne măsura progresele în viața spirituală, unicul criteriu e capacitatea de a renunța.” Apoi, tot el (și de asta îl iubesc de un deceniu):
“Și totuși! Când reexaminez unele din actele mele de renunțare, pricep că fiecare a fost însoțit de o enormă – deși secretă – satisfacție a orgoliului, sentiment total opus oricărei aprofundări lăuntrice.

Barbellion – Jurnalul unui om dezamagit

1905 January 15. (avea 14 ani) I am thinking that on the whole I am a most discontented mortal. I get fits of what I call “What’s the good of anything” mania. I keep asking myself incessantly till the question wears me out: “What’s the good of going into the country naturalising? what’s the good of studying so hard? where is it going to end? will it lead anywhere?”

Cum ar spune Cioran: Iata un om care-a-nteles, care si-a dat seama.

Barbellion a inteles la 14 ani ce realizeaza majoritatea oamenilor abia la batranete – sau nici atunci! In orice caz, e suficient sa citesc doar aceste randuri sa stiu ca o sa-l iubesc. Oamenii se impart in aceste doua categorii: cei care vad si cei care nu.

__________
Dacă vrei să mă susții:
4 lei lunar: patreon.com/bogdanliviu

Colindătorii sau Armata Domnului

Copii de 11 ani la uşa mea: “să culegem căprioare domn-domn să-nălțăm” – am vrut să-i opresc: “Măi voi sigur ştiți versurile? Culegeți căprioare?” Dar îi las. Apoi o întorc, simțind parcă şi ei că era ceva aiurea: “căprioare n-am vânat, dar am vânat un iepuraş, să facem din blana lui veşmânt frumos Domnului” – nonşalanța, bucuria, inocența de pe chipul lor când comiteau crime şi jupuiau iepuri pentru “Domnul”! Cât sânge până şi în colinde! Iată unde au dus două mii de ani de măcel cu dedicație divină. La 11 ani, la uşa mea, Armata Domnului. Cum poți să te aperi de aceşti îngeri drăgălaşi şi necruțători? Le dau zece lei de t e a m ă, să nu mă vâneze, sperând, ca un om mărunt, să-mi pună şi o vorbă bună la Domnul. Când scriu aceste rânduri îi aud povestindu-şi crimele la vecina, o amenință subtil pe ea acum. Scriu cu uşa închisă şi lumina stinsă. Ce terorişti gingaşi!

__________
Dacă vrei să mă susții:
4 lei lunar: patreon.com/bogdanliviu