Tag Archives: facebook

The Social Dilemma – documentarul mediocrilor

Am încercat să văd The Social Dilemma. Am îndurat doar jumătate din el. Prost făcut, nu spune nimic nou. E exact documentarul pentru mediocri care vor să se simtă inteligenți c-au descoperit ceva nou și sub influența emoției de moment spun cu gravitate că-și vor șterge conturile de pe rețelele de socializare iar a doua zi fac poze la spanac pe instagram. Cât de tâmpit să fii să lovești în internet pentru că nu ești tu în stare să-l folosești pentru a te dezvolta? Dacă nu ești pleavă, poți, prin internet, să ai acces la toate cărțile lumii. Pot să ascult cursuri de acum zeci de ani, pot să văd cursuri de la Yale, să văd toate filmele lui Tarkovski, să-l ascult pe Isaiah Berlin predând, există un interviu cu Bertrand Russell din 1950! Da, e pe YouTube, acest YouTube mult hulit care “distruge societatea”. Dacă nu era internetul, eu nu aflam de cei mentionati mai sus. Școala m-a învățat că Eminescu e Luceafărul și Bacovia e Plumb și că trebuie să citesc pentru note mari pentru că diploma defineşte un om. N-am auzit de la niciun profesor numele “Vasile Pârvan”, și, mai grav: “Dostoievski” si, mai grav, “imaginatie”. Mi s-a spus însă să cumpăr cărțile profesorilor și să învăț comentarii. Ce vină are YouTube că tu stai ca prostul si te uiti la clipuri cu oameni care ling un cactus sau alunecă pe o banană? N-are nicio vină Facebook că tu n-ai înțeles din viață decât să-ti faci zilnic poze din același unghi care te favorizează, să stai 5 ore să pui efecte în care nu mai ești tu și să primești aprecieri care-ti umplu golul interior. Ești dependent de acele aprecieri pentru a fugi mereu de tine însuți, pentru a astupa cu aprecierile vidul care ești de fapt. Dacă nu exista Facebook, găseai altă activitate la fel de nulă, erai același imbecil care n-are nicio idee și caută să-și deruleze timpul pentru că se plictisește cu el însuși. Internetul e cea mai mare invenție a lumii, e un miracol că pot să discut într-o secundă cu cineva din Norvegia, că pot să văd orice film și să citesc orice carte, că am toate simfoniile lui Beethoven și toate tablourile lumii la un click distanță. Faptul că e folosit pentru a promova materiale pornografice cu copii, că e folosit pentru propagandă de știri false și toate mizeriile, n-are legătură cu internetul, el e o ustensilă în care omul poate face ce vrea. Avem șansa să facem ce dorim, aveam totul la dispoziție să devenim Oameni. Nu internetul e ipocrit, manipulator și mizerabil, ci omul, în mare parte, de-asta se întâmplă multe mizerii pe internet, el e oglinda desăvârșită a rasei umane. Nu internetul e de vina ca tu nu ai repere morale, demnitate sau principii si pacalesti oamenii cu pozele tale pentru a parea altfel decat in realitate. Propaganda asta anti rețele de socializare, anti internet, îmi pare un scandal. În loc să lucrăm cu noi înșine și să ne fie rușine că nu suntem în stare în viață decât să dăm scroll la nimicuri deși avem acces la toată arta lumii (poți intra de-a dreptul intr-un muzeu de artă), noi stăm și intrăm, culmea, chiar pe rețelele de socializare ca să spunem că o să ne ștergem conturile, să mai primim niște aprecieri și să fim în centrul atenției, în postura noastră de intelectuali care s-au prins cum stă treaba cu internetul care-ti spală creierul. Să nu dăm vina pe internet pentru că noi suntem maimuțe care nu știu să-l folosească și abuzează de el în cel mai prost mod. Internetul îți poate da și Blaise Pascal și manele. Tu alegi.

Ajută-mă cu 4 lei să pot continua să scriu:
lei: https://www.patreon.com/bogdanliviu

Iubire 2020

Facebook. Conversația începe la 20:00. Salut, salut, încântat de cunoștință. Glume, entuziasm, fluiditate. Ambele părți sunt interesate. Nimeni nu e politicos, se vorbește direct, intim, cu entuziasm. Mici apropouri, slabe jocuri de cuvinte cu tentă erotică. Deschidere din partea ei, lăcomie din partea ta. De la 20:00 la 20:45 comentarii ample despre cum ați face dragoste. 20:45 – apar nuduri. 21:00 – după ejacularea de la o fotografie pe care i-ai cerut-o pentru a portretiza o fantezie care s-a născut în dialog, apare luciditatea, care-ți spune: “nu ai nimic în comun cu acest om, nu te interesează nimic din ce-ți spune. Salut, numele meu este Luciditatea iar lângă mine asistentul meu permanent, Plictisul. Venim mereu la pachet.” La fată, însă, entuizasmul sporește, vorbește de căsătorie; tu, simțindu-te vinovat, accepți propunerea, mimând un zâmbet politicos. Până la 22 se vorbește despre copii. Se vehiculează diverse nume, pe care le refuzi pentru a ține proiectul departe de realizare. N-o lași să-și termine ideea ei cu “Am putea face mâine o conferință să îi anunț și pe părinți. Trebuie să-mi iau microfon.” că încerci deja să-i temperezi entuziasmul. Îi spui timid că nu ți-ai dori copii (nu încă, pentru a nu fi dur) că, de altfel, nici relație nu voiai, dar, având în vedere că purta acei colanți și era îmbrăcată într-o atare rochie purtând anumite dresuri, ai realizat că, având zilnic acces la acele comori, până la urmă nu e atât de rău să fii într-o relație. 23:00 – oficializarea căsătoriei. Ora de miere pe Skype în Video Call. Conexiune slabă, obosită, vlăguită. “Dacă nu ești mental captivat de celălalt, dacă nu ești în primul rând cel mai bun prieten al lui, orice relatie, orice mariaj nu e decât o uzură într-o uzură”, îi spui în reluare, în timp ce ea aude doar “Maria” din tot mesajul tău. Îți închide și-ți scrie: “Sper să fii fericit cu Maria. Ești un nesimțit, un om de nimic. Adio!”. 02:30 – nu poate dormi, îi e dor de tine și, cum ți-a dat block peste tot, îți scrie mail. Mail scris impecabil, cu diacritice, spațiu și virgule splendid puse, fix trei puncte de suspensie la final (nu două, nu patru!), absolut totul e o operă de artă, o iubești pentru rafinamentul de care da dovadă în a-și manifesta sentimentele și te întrebi dacă nu cumva ea e partenerul de viață potrivit pentru tine. Îi răspunzi la mail sec, fără mulțumiri, fără lacrimi, fără efuziuni: “Maria. Așa o va chema pe fata noastră.” La zece secunde, primești alt mail: “Va fi băiat.” Îi răspunzi: “Maria, așa îi vom pune numele și dacă va fi băiat”. Te sună. Râde cu tine, îi povestești de neînțelegere, cum că tu spuneai altceva și ea înțelesese că era vorba de o femeie, dar în timp ce e totul în regulă între voi, în chiar mijlocul acelui paradis, în care ești atras de ea și o apreciezi enorm, o descoperi ușor ușor și observi că e inteligentă și extrem de grațioasă, sensibilă și feminină, te simți trist, simți nevoia de a rămâne singur, ai vrea ca ea să uite deodată că exiști, te obosește deja scenariul următorilor patru decenii în care vei fi fericit alături de ea. Încerci să rămâi entuziasmat la telefon, să nu o superi, când deodată o auzi: “Of, de fapt… mai bine s-o lăsăm baltă, mi-e totuna! Nu mai vreau nimic din toate astea, simt c-am fost deja fericită, că ne-am trăit viața!” Îi spui entuziasmat că fix asta găndeai și tu iar asta o bucură, se simte apropiată de tine. Va întâlniți la 4 dimineața și mergeți pe stradă ținându-vă de mână ca doi melancolici recent divorțați, care se iubesc…

Susține cu 4 lei pe lună:

patreon.com/BogdanLiviu